PRINCIPIU DE BAZĂ
VOCALA SCURTĂ DE PE ULTIMA CONSOANĂ POATE SĂ NU SE PRONUNŢE.
În arabă acest principiu se numeşte وَقْف waqf- "oprire"
Sunt două variante ale acestui principiu
1. Oficial
Când se citeşte cu voce tare sau se vorbeşte oficial, practica standard este că nu se pronunţă vocala scurtă de pe ultima literă a cuvântului din propoziţie.
Dacă propoziţia este lungă, oprirea se face oriunde este o pauză naturală, pentru respiraţie.
2. Neoficial
Când se citeşte cu voce tare sau se vorbeşte neoficial, oprirea se face aproape pe toate cuvintele
care se termină cu vocală scurtă.
Oprirea pe cuvinte a căror ultimă literă este ta' marbutah ة
عاصِمَة 'aasimah "capitală"
construcţie genitivală: عاصِمَة عُمان aasimat 'umaan "capitala Omanului"
Silabele
1. silabe scurte CV (consoană scurtă + vocală)
2. silabe lungi CVV (consoană + vocală lungă) CVC (consoană + vocală scurtă + consoană)
3. silabe foarte lungi (apar în poziţia finală a cuvântului) CVVC (consoană + vocală lungă + consoană) CVCC (consoană + vocală scurtă + consoană + consoană)
Accentul
1. Când se citeşte şi vocala de pe ultima literă a cuvântului
1.1- Accentul nu este niciodată pe ultima silabă. هِيَ hiya "ea"
1.2- Accentul pe penultima silabă
Accentul este pe a doua silabă de la sfârşitul cuvântului (penultima) dacă silabele respective sunt lungi, respectiv CVV sau CVC
CVV جُهُودٌ giu- huu- dun "efort, străduinţă"
CVC يَكْتُبْنَ yak-tub-na "ele scriu"
1.3- Accentul pe antepenultima silabă
Dacă a doua silabă de la sfârşitul cuvântului (penultima) este silabă scurtă, atunci accentul cade pe a treia silabă de la sfârşit (antepenultima)
مَكْتَبَةٌ mak-ta-ba-tun "bibliotecă"
2. Când nu se citeşte vocala de pe ultima literă a cuvântului
Se aplică aceleaşi reguli ca cele anterioare (pentru citire completă) plus o regulă importantă de pronunţie:
Accentul cade pe ultima silabă a cuvântului dacă acea silabă este foarte lungă CVCC sau CVVC
CVVC وَزِير wa-ziir "ministru"
CVCC حاوَلْت haa- walt "am/ ai încercat"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu